Tag Archives: Timisoara

Marea Revolutie din Decembrie


Ca în fiecare an, luna Decembrie predispune la stări aparte. Fie că intri în febra cumpărăturilor, fie că bei, fie că te gândeşti la Revoluţie. Dar, cum cumpărături se fac şi în alte luni din an, iar de băut se bea întotdeauna, gândurile revoluţionare sunt acelea care marchează această lună, plus alte câteva amănunte secundare.

Prinzându-mă flama deunăzi în Dinar, l-am sunat pe colegul şi colaboratorul Ioan Traia, să-l întreb dacă n-are poftă de fapte vitejeşti.

– Nu prea aş ieşi… – zise el. E şi cam rece, şi tocmai m-am încurcat la un şpriţ…

– Şi eu unde crezi că sunt, la Utrenie? – i-am replicat, revoltat de atâta indolenţă. Hai, bă, că poate ne dă şi la televizor!… Adu şi bannerul…

Colegul a sosit cam în jumătate de ceas, aducând şi cearşaful solicitat, pe care scria: „Noi suntem poporul, jos cu dictatoru!”. Aici, din pricina dimensiunii pânzei, am avut de ales între a pune articolul nehotărât „l” ori semnul exclamării. Constatând că se înţelege şi-aşa, am optat pentru cea de-a doua variantă. Oricum, este o pânză de calitate căci, din 1989, o tot folosim, în diferite împrejurări, iar ea încă rezistă.

Am pornit, cu sloganul desfăşurat, către Piaţa Operei, scandând pe traseu:

– Români, veniţi cu noi! Nu vă fie frică, Pedeleu’ pică! Azi în Timişoara, mâine-n toată Ţara! – şi alte prostii.

Până-n centru, ni s-au mai alăturat trei ciumpalaci, unul purtând un tricolor decupat în mijloc, iar un altul, o morişcă pentru făcut atmosferă pe stadion. În Piaţa Operei, o plăcută surpriză pentru micul nostru grup: un alt grup, alcătuit din Faur Isaia, începuse deja manifestaţia, scandând din toţi rărunchii:

– Jos Băsescu!

Cele două cete fuzionând pe dată, eram deja şase revoluţionari. Curând, se mai adăugară câţiva, dar, ce-i drept, au mai şi plecat doi.

Domnul plutonier-major Onici, aflat cu treabă prin zonă, ne întrebă politicos dacă avem autorizaţie pentru miting.

– E-o mişcare spontană! – i-am răspuns, iar domnul plutonier ne ură succes, rugându-ne să nu spargem iarăşi vitrinele.

Cu încetul, entuziasmul nostru sporea, astfel că şi lozincile scandate erau tot mai diversificate şi mai meşteşugit alcătuite:

Şansa Ţării am ratat-o

Când ne-am integrat în NATO!”

Sau:

Cine-a dat mâna cu Bush-ii

Nu poate gândi ca Ruşii!”

În general, trecătorii ne aplaudau, mai rari fiind aceia care-şi făceau semnul crucii, ca un fel de binecuvântare, presupun. O singură femeie a strigat că suntem oligarhi, plătiţi de Patriciu. Deschis oricând dialogului, după ce i-am ascultat opiniile, le-am rostit şi eu pe ale mele:

– Puneţi mâna pe ea! E securistă!

Femeia o rupse la fugă şi, dacă un domn binevoitor nu i-ar fi pus piedică, poate că ar fi scăpat fără corecţia binemeritată.

Lăsându-se mai apoi răcoarea, am decis să mergem să ne uităm dacă nu ne dă la televizor, urmând ca Revoluţia să o continuăm altă dată. Astfel, după ce-am mai strigat:

Băsescu vinovat

De sângele vărsat!” – domnului Isaia curgându-i, la un moment dat, sânge din nas -, ne-am împrăştiat, pătrunşi de spiritul Revoluţiei.

După lăsarea întunericului, prin grija Primăriei, ziua a fost marcată festiv printr-un amplu joc de artificii.

Ioan Usca

1 Comment

Filed under memorii

Alunecam in neant

Eram doar un copil,aveam 9 ani ,nu puteam constientiza cu adevarat la acea vreme in ce pericol am fost sau nu.
Tin minte doar ca pe santierul unde eu am copilarit Poiana Marului,erau vreo 20 de reptile si 24 de rabe(daca nu mai bine) .Ocupasera tot drumul pe un sens si celalalt si se mergea dinspre mecanizare (locul unde masinile erau parcate) catre Otelu Rosu (la vreo 18 km de Poiana). Baracile incepusera toate sa vibreze ,in momentul acela tata ne spusese sa nu iesim din casa ,ca venisera tancurile de la Timisoara in zona .Stiu ca ajunsese acasa tarziu in noapte si sosotea cu mama precum ca era sa fie impuscat.Au fost 2 zile de nebunie in acea zona .Tin minte ca la mine acasa era un du-te vino(nu multi oameni aveau tv color pe acea vreme ,de video nu mai vorbesc…asa ca la mine acasa era cinematograf,studio de stiri ,s.a.m.d.).
Imi aduc aminte ca se faceau foarte multe mistouri la mine acasa ,de aceea tata avea un dosar destul de gros ,din cauza bancurilor cu Ceausescu ,a nonconformismului sau …etc(santierele erau impanzite de membrii e partid,securisti si altele).
Ma bucurasem ca venise revolutia pentru ca atunci tatal meu a scapat de dosar.Ma bucurasem pentru ca puteau si altii sa se bucure de ceea ce am avut parte in copilarie si anume tot ceea ce mi-am dorit ,tv color,video ,benzi desenate , filme ,reviste si altele…
Nu regret nimic,de obicei sunt un om spontan si rareori melancolic ,imi asum faptele asa ca regretele nu-si au rostul.
Ceea ce imi pare rau este ca lumea a inteles gresit democratia ,ca sa nu mai zic ca nu mai exista legea bunul simti .Am stat mult si m-am gandit ,poate ca nici inainte nu exista ,ci era impusa …
In Timisoara intotdeauna vezi in aceasta perioada ,oameni care aprind lumanari celor ce si-au dat viata ca noua sa ne fie mai bine . E trist sa vedem ca au trecut 20 de ani si ….noi inca alunecam in neant….

Mika

4 Comments

Filed under memorii