Tag Archives: Ioan Usca

Marea Revolutie din Decembrie


Ca în fiecare an, luna Decembrie predispune la stări aparte. Fie că intri în febra cumpărăturilor, fie că bei, fie că te gândeşti la Revoluţie. Dar, cum cumpărături se fac şi în alte luni din an, iar de băut se bea întotdeauna, gândurile revoluţionare sunt acelea care marchează această lună, plus alte câteva amănunte secundare.

Prinzându-mă flama deunăzi în Dinar, l-am sunat pe colegul şi colaboratorul Ioan Traia, să-l întreb dacă n-are poftă de fapte vitejeşti.

– Nu prea aş ieşi… – zise el. E şi cam rece, şi tocmai m-am încurcat la un şpriţ…

– Şi eu unde crezi că sunt, la Utrenie? – i-am replicat, revoltat de atâta indolenţă. Hai, bă, că poate ne dă şi la televizor!… Adu şi bannerul…

Colegul a sosit cam în jumătate de ceas, aducând şi cearşaful solicitat, pe care scria: „Noi suntem poporul, jos cu dictatoru!”. Aici, din pricina dimensiunii pânzei, am avut de ales între a pune articolul nehotărât „l” ori semnul exclamării. Constatând că se înţelege şi-aşa, am optat pentru cea de-a doua variantă. Oricum, este o pânză de calitate căci, din 1989, o tot folosim, în diferite împrejurări, iar ea încă rezistă.

Am pornit, cu sloganul desfăşurat, către Piaţa Operei, scandând pe traseu:

– Români, veniţi cu noi! Nu vă fie frică, Pedeleu’ pică! Azi în Timişoara, mâine-n toată Ţara! – şi alte prostii.

Până-n centru, ni s-au mai alăturat trei ciumpalaci, unul purtând un tricolor decupat în mijloc, iar un altul, o morişcă pentru făcut atmosferă pe stadion. În Piaţa Operei, o plăcută surpriză pentru micul nostru grup: un alt grup, alcătuit din Faur Isaia, începuse deja manifestaţia, scandând din toţi rărunchii:

– Jos Băsescu!

Cele două cete fuzionând pe dată, eram deja şase revoluţionari. Curând, se mai adăugară câţiva, dar, ce-i drept, au mai şi plecat doi.

Domnul plutonier-major Onici, aflat cu treabă prin zonă, ne întrebă politicos dacă avem autorizaţie pentru miting.

– E-o mişcare spontană! – i-am răspuns, iar domnul plutonier ne ură succes, rugându-ne să nu spargem iarăşi vitrinele.

Cu încetul, entuziasmul nostru sporea, astfel că şi lozincile scandate erau tot mai diversificate şi mai meşteşugit alcătuite:

Şansa Ţării am ratat-o

Când ne-am integrat în NATO!”

Sau:

Cine-a dat mâna cu Bush-ii

Nu poate gândi ca Ruşii!”

În general, trecătorii ne aplaudau, mai rari fiind aceia care-şi făceau semnul crucii, ca un fel de binecuvântare, presupun. O singură femeie a strigat că suntem oligarhi, plătiţi de Patriciu. Deschis oricând dialogului, după ce i-am ascultat opiniile, le-am rostit şi eu pe ale mele:

– Puneţi mâna pe ea! E securistă!

Femeia o rupse la fugă şi, dacă un domn binevoitor nu i-ar fi pus piedică, poate că ar fi scăpat fără corecţia binemeritată.

Lăsându-se mai apoi răcoarea, am decis să mergem să ne uităm dacă nu ne dă la televizor, urmând ca Revoluţia să o continuăm altă dată. Astfel, după ce-am mai strigat:

Băsescu vinovat

De sângele vărsat!” – domnului Isaia curgându-i, la un moment dat, sânge din nas -, ne-am împrăştiat, pătrunşi de spiritul Revoluţiei.

După lăsarea întunericului, prin grija Primăriei, ziua a fost marcată festiv printr-un amplu joc de artificii.

Ioan Usca

1 Comment

Filed under memorii