Revolutia … mea

Ziua de 20…Am intarziat la servici, dimineata… Pe vremea aceea purtam barba si de aceea nu eram “ales” sa particip la meetinguri si altele asemenea..Dadea “prost” la..”imagine”.. Dar cand se organiza asa ceva, era taraboi mare: din timp se faceau liste cu participantii, acestea erau aprobate de biroul de partid (PCR), apoi trimise la “sector” si..in fine se pornea incolonat , fiecare institutie avand un loc anume atribuit unde sa stea. Mai mult, fiecare participant trebuia sa stie pe cine are in dreapta, stanga, spate, fata…Asa.. ar fi trebuit sa fie, asa era mereu… Dar in dimineata aceea, cand am ajuns la lucru, am aflat cu mirare ca e “meeting” si lumea a fost luata ..de-a valma! Eu, pentru ca intarziasem si alti cativa am ramas.. ne uitam la un televizor dintr-o incapere. Stiam de ce se intampla la Timisoara.. dar nu credeam ca va fi ceva si in Bucuresti,,Sau poate..?” A inceput transmisia.. Aceeasi multime cu care eram obisnuiti.. aceleasi scandari..aceeasi voce a lui Ceausescu… Eram scarbit! Nimic nu se intampla! Participantii.. cu aer de caini batuti.. ascultau in piciore, in timp ce in randurile din fata – oamenii de parada scandau si bateau ritmic din palme…. Apoi,, un sunet, ca de explozie.. si vuietul multimii speriate! Au inceput sa se miste..fugind, urland! Un coleg de langa mine: “Asta e, a inceput!” Din clipa aia am stiut toti ca ceva s-a rupt, ireversibil: frica! Intre timp la TV se auzea :”Tovarasi. tovarasi..ramaneti la locurile voastre!” Dar camera arata undeva in sus, pe deasupra multimii care fugea care incotro… Apoi, Ceausescu a reluat dupa un timp… vorbe, promisiuni..Noi, ne dadeam seama ca vorbeste cu o piata goala.. Camerele au inceput apoi sa arate..iar multimea..Dar…m-am prins imediat..imaginile aratau altceva, alte figuri si pancarde.. era un montaj de la… alt meeting, cel cu Congresul XIV… Am lasat TV-ul si am coborat si noi in curtea intreprinderii…Ciudat, portile erau larg deschise, fara portar..Cineva ne-a spus ca.. “directiunea” ne da voie sa..plecam acasa! Imediat, mi-a venit: “Inseamna ca asta era pregatit, deja, ca directorul practic ne trimitea in strada… cu voie de la..”partid”!” Mi-am adus aminte cum cu vre-o luna doua inainte, o colega, imi vorbea, asa mai pe sest ca e unul “bun”, parca Iliescu, care o sa-i ia locul lui Ceusescu…daca acesta va “pati ceva”! iesind pe poarta, ca toti ceilalti, m-am grabit sa ajung acasa..Stiam ca sotia fusese la meeting si..eram ingrijorat, dar si curios sa aflu mai multe.. Acasa, ea a ajuns ..mai tarziu, cu vesti..incredibile! Pe Calea Victoriei, in timpul meetingului se facusera coloane de studenti, care scandau lozinci anti Ceausescu! Apoi, cand multimea salariatilor a rupt-o la fuga, studentii au intrat ei in piata luindu-le locul… Deci cordoanele de militieni si securisti le-au..permis asta! Dar.. dupa aceea au inceput sa-i fugareasca si fiecare incerca sa scape..cum putea! In seara aceea am primit telefon sa ma prezint de urgenta la servici, ca trebuie sa “facem de garda”, sa pazim intreprinderea.. M-am dus..La intrare.. zvonuri, ca sunt masini mici cu spioni, teroristi, ca i-au impuscat pe unii, ca sa “facem baraj” pe strada, sa-i prindem.. Ne-au dus pe toti in sala de sedinte a intreprinderii. Acolo unii vorbeau ca studentii s-au adunat la Piata Universitatii, ca sunt inconjurati de militie si securitate.. ca printre ei, sunt ascunsi securisti, care ii impusca, tragand prin buzunar…
Noi adunati in sala, ni s-a spus ca suntem “garzi patriotice” ni s-au dat kalsnikovurile tip GP (fara foc automat) si fara munitie… sa stam pe terasa institutiei, “de paza”. Noaptea am petrecut-o acolo..Pe la miezul noptii.. am vazut departe in intuneric.. un Aro de culoare inchisa (bleumarin era culoarea militiei) care a trecut, s-a oprit putin, cat sa coboare cineva, si aplecat mai departe…Dupa putin timp..am vazut o rafala de trasoare trasa de un Kalasnikov in aer, dintre serele langa care oprise masina… Ca la un semnal, de la unitatile militare din apropiere au inceput sa traga cu mitraliere grele si trasoare.. in sus , pe deasupra serelor… auzeam plici, plici, cum cadeau jos gloantele.. Eram amuzat si curios: “..pai astia trag in sus, in stele!” Cel care trasese primul dinspre sere, a fost apoi luat de acelasi Aro.. si dus a fost…Toata noaptea, pana spre dimineata, cei de la unitatile militare au facut taraboi cu mitralierela, ca “dubasii lui Mihai Viteazu in ceata de la Calugareni”!
Dimineata, pe la 7:30 dupa ce am iesit din garda de la intreprindere, m-am dus direct in Piata Universitatii..sa vad ce se intampla! Deja incepuse sa se adune lume..multa.. si tot veneau.. Pe jos, mici pete de sange, nu pricepeam ce e cu ele.. Adica..pricepeam dar..nu voiam sa cred! Intamplator si imposibil, in imbulzeala, m-am intalnit cu..tata! venise si el si chiar fara sa stim am dat unul peste celalalt! Asa am stat impreuna apoi… Intre timp vedeam lucruri uimitoare: cordoane de militieni si militari, in fata la Inter, in spate spre Magheru.. la Universitate… dar si mai ciudat, in fata grupurilor de multimi (erau mai multe) erau mereu unul, sau mai multi civili care desi scandau ca toti ceilalti “Jos Ceausescu”, Jos dictatorul” etc, se interpuneau totusi intre militari si oameni, asa ca lumea sa nu-i..atace! Altii din multime, puneau flori in tevile armelor soldatilor.. Asta mi s-a parut cu-adevarat impresionant… “Flower Power”.. Deja se simtea in aer.. o atmosfera speciala..ca de primavara (desi era decembrie, vremea era.. calda!) Apoi, pe rand, in ordine, sirurile de militari se incolonau, se urcau in autobuze si..plecau! “Asta nu se face fara ordin”, mi-am zis!Ultimii, cei de pe Magheru si Inter.. inca mai trageau in aer rafale lungi de automat..Mie mi se parea ca.. fac un “ritual” caci nici mulimea nu mai fugea si nici ei nu pareau convinsi ca ar putea sa mai sperie… Multimea deja umpluse spatiul de pe la Unirii pana spre Inter si.. nu prea stia ce sa mai faca… De la o cladire de peste drum de Inter, intr-un balcon, erau “unii” care filmau – pareau straini – si de langa ei, altii faceau semn cu bratele “sa mergem, sa mergem spre cladirea CC!” Am ajuns aproape de intrare in mijlocul multimii.. Intr-un lateral se incerca sa se puna in functie o statie de amplificare , ramasa de la meeting.. Apoi..pe deasupra a zburat un helicopter..”Au fugit, fug!” strigau toti..Din helicopter s-au aruncat niste…hartii, “manifeste” Ceausescu le avea pregatite… Din cladirea CC in care patrunsesera unii.. se aruncau pe geam hartii, mobila, portrete… Multimea era de capul ei..Pentru prima data, nimeni nu mai conducea, nimeni nu mai spunea ce “trebuie ” si nimeni nu mai era in control..Ciudata senzatie..Desi stiam ca peste noapte multi murisera la ‘baricada” de la Universitate, totusi bucuria generala era asa de mare.. ca nimeni nu se mai gandea la nimic altceva..Se canta “Ole, ole, Ceusescu nu mai e!” in acelasi timp si in contratimp..dinspre Unirii a aparut un grup bondoc scandand: “IMGB face ordine!” lumea se uiat la ei ca la niste trogloditi penibili… Nu cu teama, caci erau putini fata de oamenii din piata ci cu.. ironie! Apoi, am plecat acasa.. eram nedormit si nemancat.. Trei zile si trei nopti a fost entuziasm general! Iar eu ma duceam mereu in piata sa mai vad si sa traiesc asa ceva, incredibil si miraculos… Un “muncitor” canta si tropaia pe langa turela unui tanc: zicea” ..sa vedeti ce o sa muncesc acum, ca suntem liberi!” Am inteles multe atunci… despre toate revolutiile si razmeritele din toate timpurile! Am inteles cum “oamenii cu rost” s-au dus la casele lor, stand la televizor! Am inteles ca tinerii, copiii (cei mai curiosi!) si… vagabonzii au fost tot timpul pe strazi, facand..”adevarata revolutie”! Au fost si.. din “oamenii seriosi” dar acestia, noaptea, se intorceau acasa, la..”familii” iar de ramas, ramaneau…”ceilalti”! Ar mai fi multe…din zilele imediat urmatoare…dar acele evenimente le socotesc comune, cu ale multor altora…

George Valah

Advertisements

Leave a comment

Filed under memorii

Alunecam in neant

Eram doar un copil,aveam 9 ani ,nu puteam constientiza cu adevarat la acea vreme in ce pericol am fost sau nu.
Tin minte doar ca pe santierul unde eu am copilarit Poiana Marului,erau vreo 20 de reptile si 24 de rabe(daca nu mai bine) .Ocupasera tot drumul pe un sens si celalalt si se mergea dinspre mecanizare (locul unde masinile erau parcate) catre Otelu Rosu (la vreo 18 km de Poiana). Baracile incepusera toate sa vibreze ,in momentul acela tata ne spusese sa nu iesim din casa ,ca venisera tancurile de la Timisoara in zona .Stiu ca ajunsese acasa tarziu in noapte si sosotea cu mama precum ca era sa fie impuscat.Au fost 2 zile de nebunie in acea zona .Tin minte ca la mine acasa era un du-te vino(nu multi oameni aveau tv color pe acea vreme ,de video nu mai vorbesc…asa ca la mine acasa era cinematograf,studio de stiri ,s.a.m.d.).
Imi aduc aminte ca se faceau foarte multe mistouri la mine acasa ,de aceea tata avea un dosar destul de gros ,din cauza bancurilor cu Ceausescu ,a nonconformismului sau …etc(santierele erau impanzite de membrii e partid,securisti si altele).
Ma bucurasem ca venise revolutia pentru ca atunci tatal meu a scapat de dosar.Ma bucurasem pentru ca puteau si altii sa se bucure de ceea ce am avut parte in copilarie si anume tot ceea ce mi-am dorit ,tv color,video ,benzi desenate , filme ,reviste si altele…
Nu regret nimic,de obicei sunt un om spontan si rareori melancolic ,imi asum faptele asa ca regretele nu-si au rostul.
Ceea ce imi pare rau este ca lumea a inteles gresit democratia ,ca sa nu mai zic ca nu mai exista legea bunul simti .Am stat mult si m-am gandit ,poate ca nici inainte nu exista ,ci era impusa …
In Timisoara intotdeauna vezi in aceasta perioada ,oameni care aprind lumanari celor ce si-au dat viata ca noua sa ne fie mai bine . E trist sa vedem ca au trecut 20 de ani si ….noi inca alunecam in neant….

Mika

4 Comments

Filed under memorii

Yesterday, today

Yesterday, Commie looked upon us and forbid us to speak. Today, we are allowed to rest on the grass, to contemplate the sky and to talk freely. In fact, yesterday we weren’t even allowed to think for ourselves, for Commie feared reason. Today, each of us can express in any way, be it writing or singing. In fact, yesterday we couldn’t love or prove we cared because that provoked anxiety to a soulless being such as Commie. Today, we can hold tightly in our arms the person dearest to us and say an honest “I love you”. Yesterday, belief in God was forbidden, because Commie feared purity as would any creature which wouldn’t believe in beauty. Today, I can believe in my God just the same as everybody else can believe in theirs. Yesterday, Commie forced us to go his way, for he feared free will. Today we can choose if we want to study or not. We have the strength to build our future however we may wish. Yesterday, Commie couldn’t stand the thought of citizens spending their income freely and he would rather do that for them. Today, we are allowed to enjoy our earning by investing it the way we wish and even leave an inheritance to our descendents. Yesterday we could only express ourselves through Commie’s projections. Today, we can finally support our principles and choose the people in which we want to believe.

Alexandru Marin

6 Comments

Filed under memorii

Salutare

Chiar ne-ar plăcea să strângem cât mai multe scrieri despre zilele Revoluţiei. Sunt atâtea gânduri, atâtea adevăruri care zac în conştiinţa sau amintirea atâtora, atâtea neadevăruri care ne sunt vândute, atâtea speranţe puse în aceşti 20 de ani, atâtea regrete şi atâtea care s-au întâmplat de atunci.

Vă aşteptam pe toţi să scrieţi despre ce vreţi voi, despre cum aţi trăit, despre cum v-aţi (re)născut atunci, despre cum aţi priceput democraţia, despre ce regretaţi de atunci, despre ce trebuie să facem în continuare, despre ce trebuia să facem în momente cheie ale construcţiei societăţii noastre.

Puteţi sa trimiteţi un mail la renastere89@yahoo.com , să daţi un add pe mess la renastere89, să lăsaţi aici comentariu şi daca aveţi conturi de wordpress vă invit eu să puneţi articolul sau articolele. Dacă nu, le punem noi şi îi mulţumim autorului.

Vă mulţumim frumos şi sper că o să ne adunăm cât mai mulţi. Fie să scriem, fie să aprindem câte o lumânare pe 22, 23 sau în orice zi vreţi voi din zilele Revoluţiei.

16 Comments

Filed under tehnice