Salutare

Chiar ne-ar plăcea să strângem cât mai multe scrieri despre zilele Revoluţiei. Sunt atâtea gânduri, atâtea adevăruri care zac în conştiinţa sau amintirea atâtora, atâtea neadevăruri care ne sunt vândute, atâtea speranţe puse în aceşti 20 de ani, atâtea regrete şi atâtea care s-au întâmplat de atunci.

Vă aşteptam pe toţi să scrieţi despre ce vreţi voi, despre cum aţi trăit, despre cum v-aţi (re)născut atunci, despre cum aţi priceput democraţia, despre ce regretaţi de atunci, despre ce trebuie să facem în continuare, despre ce trebuia să facem în momente cheie ale construcţiei societăţii noastre.

Puteţi sa trimiteţi un mail la renastere89@yahoo.com , să daţi un add pe mess la renastere89, să lăsaţi aici comentariu şi daca aveţi conturi de wordpress vă invit eu să puneţi articolul sau articolele. Dacă nu, le punem noi şi îi mulţumim autorului.

Vă mulţumim frumos şi sper că o să ne adunăm cât mai mulţi. Fie să scriem, fie să aprindem câte o lumânare pe 22, 23 sau în orice zi vreţi voi din zilele Revoluţiei.

Advertisements

16 Comments

Filed under tehnice

16 responses to “Salutare

  1. Pingback: Invitatie « Alexandru Marin-Jurnal de bord

  2. Mihnea Georgescu

    O iniţiativă lăudabilă! Felicitări! Este nevoie de aşa ceva în media virtuală…

  3. Multumesc pentru aceasta instiintare. Domnule Marin, in cateva zile va voi trimite un material nu academic, ci o maturie de cum am trait eu revolutia la 6 ani, pe strazile Timisoarei.

  4. Buna, Alexandru! Am mai multe promisiuni la tine inca neonorate. Voi incerca sa le onorez asa cum voi putea. Din, pacate dinamica si deriva politicii romanesti o face nepredictibila. Dar, voi incerca. Cu prietenie

  5. sa vedem cum aplicam ideea, eu am una in minte, sa fac(em) un cerc din tineri care sa tina fiecare o lumanare in mana si in mijlocul cercului un “20” format din lumanari mai mici ! asta mi-a venit pe moment, mai merge retusata. de ex ar merge alesi tineri de liceu care sa-si doreasca sa participe la asa ceva si care sa fei ca un mesaj peste generatii, de la sacrificul tinerilor din ’89 …
    ma mai gandesc, sa vedem forma finala, disponibilitatea unor tineri, finante nu tb prea multe.
    numai bine 😉

    PS : ar fi fost o ideea sa facem ceva in aceeiasi zi si sa ne sincronizam cu o astfel de initiativa ! in cat m multe orase din tara. era m bine daca propuneam asa ceva la ultima delegatie permanenta a TNL !

  6. Cu prezenta la Bucuresti nu va pot ajuta dar cu ceva randuri si propaganda in mod sigur.
    Felicitari pentru initiativa.

  7. Salut si felicitari pentru initiativa. Eu am “petrecut” revolutia la Sibiu, fiind orasul in care locuiesc. Nu imi mai amintesc mare lucru, atunci aveam 15 ani. Insa ceva tot imi amintesc….o bucurie salbatica, vecina oarecum cu nebunia. Imi venea sa strig, sa urlu, sa plang….toate deodata. Din pacate acele sentimente nu le-am mai trait de atunci, dar cine stie….eu tot mai sper!!!

  8. Felicitari pentru initiativa de a reda o serie de impresii in legatura cu evenimentele din decembrie 1989. Ar fi bine daca ar exista cat mai multe marturisiri pentru a vedea daca ele concorda sau nu cu ceea ce a aparut pana acum despre aceste evenimente.

  9. Pingback: Poveste pentru renastere … « Michaelas Blog

  10. @ Mihnea Georgescu: sa fie intr-un ceas bun

    @ Dan Patrascu: va multumesc

    @ George Serban: cu prietenie va astept 🙂

    @ Patrick: e important sa ne adunam, vedem noi apoi cum

    @ Adrian Barbat: multumesc frumos

    @ Mihai Petrea: astept povestea pe larg

    @ Socrate: sa vedem ce o sa iasa

  11. Ziua de 20…Am intarziat la servici, dimineata… Pe vremea aceea purtam barba si de aceea nu eram “ales” sa particip la meetinguri si altele asemenea..Dadea “prost” la..”imagine”.. Dar cand se organiza asa ceva, era taraboi mare: din timp se faceau liste cu participantii, acestea erau aprobate de biroul de partid (PCR), apoi trimise la “sector” si..in fine se pornea incolonat , fiecare institutie avand un loc anume atribuit unde sa stea. Mai mult, fiecare participant trebuia sa stie pe cine are in dreapta, stanga, spate, fata…Asa.. ar fi trebuit sa fie, asa era mereu… Dar in dimineata aceea, cand am ajuns la lucru, am aflat cu mirare ca e “meeting” si lumea a fost luata ..de-a valma! Eu, pentru ca intarziasem si alti cativa am ramas.. ne uitam la un televizor dintr-o incapere. Stiam de ce se intampla la Timisoara.. dar nu credeam ca va fi ceva si in Bucuresti,,Sau poate..?” A inceput transmisia.. Aceeasi multime cu care eram obisnuiti.. aceleasi scandari..aceeasi voce a lui Ceausescu… Eram scarbit! Nimic nu se intampla! Participantii.. cu aer de caini batuti.. ascultau in piciore, in timp ce in randurile din fata – oamenii de parada scandau si bateau ritmic din palme…. Apoi,, un sunet, ca de explozie.. si vuietul multimii speriate! Au inceput sa se miste..fugind, urland! Un coleg de langa mine: “Asta e, a inceput!” Din clipa aia am stiut toti ca ceva s-a rupt, ireversibil: frica! Intre timp la TV se auzea :”Tovarasi. tovarasi..ramaneti la locurile voastre!” Dar camera arata undeva in sus, pe deasupra multimii care fugea care incotro… Apoi, Ceausescu a reluat dupa un timp… vorbe, promisiuni..Noi, ne dadeam seama ca vorbeste cu o piata goala.. Camerele au inceput apoi sa arate..iar multimea..Dar…m-am prins imediat..imaginile aratau altceva, alte figuri si pancarde.. era un montaj de la… alt meeting, cel cu Congresul XIV… Am lasat TV-ul si am coborat si noi in curtea intreprinderii…Ciudat, portile erau larg deschise, fara portar..Cineva ne-a spus ca.. “directiunea” ne da voie sa..plecam acasa! Imediat, mi-a venit: “Inseamna ca asta era pregatit, deja, ca directorul practic ne trimitea in strada… cu voie de la..”partid”!” Mi-am adus aminte cum cu vre-o luna doua inainte, o colega, imi vorbea, asa mai pe sest ca e unul “bun”, parca Iliescu, care o sa-i ia locul lui Ceusescu…daca acesta va “pati ceva”! iesind pe poarta, ca toti ceilalti, m-am grabit sa ajung acasa..Stiam ca sotia fusese la meeting si..eram ingrijorat, dar si curios sa aflu mai multe.. Acasa, ea a ajuns ..mai tarziu, cu vesti..incredibile! Pe Calea Victoriei, in timpul meetingului se facusera coloane de studenti, care scandau lozinci anti Ceausescu! Apoi, cand multimea salariatilor a rupt-o la fuga, studentii au intrat ei in piata luindu-le locul… Deci cordoanele de militieni si securisti le-au..permis asta! Dar.. dupa aceea au inceput sa-i fugareasca si fiecare incerca sa scape..cum putea! In seara aceea am primit telefon sa ma prezint de urgenta la servici, ca trebuie sa “facem de garda”, sa pazim intreprinderea.. M-am dus..La intrare.. zvonuri, ca sunt masini mici cu spioni, teroristi, ca i-au impuscat pe unii, ca sa “facem baraj” pe strada, sa-i prindem.. Ne-au dus pe toti in sala de sedinte a intreprinderii. Acolo unii vorbeau ca studentii s-au adunat la Piata Universitatii, ca sunt inconjurati de militie si securitate.. ca printre ei, sunt ascunsi securisti, care ii impusca, tragand prin buzunar…
    Noi adunati in sala, ni s-a spus ca suntem “garzi patriotice” ni s-au dat kalsnikovurile tip GP (fara foc automat) si fara munitie… sa stam pe terasa institutiei, “de paza”. Noaptea am petrecut-o acolo..Pe la miezul noptii.. am vazut departe in intuneric.. un Aro de culoare inchisa (bleumarin era culoarea militiei) care a trecut, s-a oprit putin, cat sa coboare cineva, si aplecat mai departe…Dupa putin timp..am vazut o rafala de trasoare trasa de un Kalasnikov in aer, dintre serele langa care oprise masina… Ca la un semnal, de la unitatile militare din apropiere au inceput sa traga cu mitraliere grele si trasoare.. in sus , pe deasupra serelor… auzeam plici, plici, cum cadeau jos gloantele.. Eram amuzat si curios: “..pai astia trag in sus, in stele!” Cel care trasese primul dinspre sere, a fost apoi luat de acelasi Aro.. si dus a fost…Toata noaptea, pana spre dimineata, cei de la unitatile militare au facut taraboi cu mitralierela, ca “dubasii lui Mihai Viteazu in ceata de la Calugareni”!
    Dimineata, pe la 7:30 dupa ce am iesit din garda de la intreprindere, m-am dus direct in Piata Universitatii..sa vad ce se intampla! Deja incepuse sa se adune lume..multa.. si tot veneau.. Pe jos, mici pete de sange, nu pricepeam ce e cu ele.. Adica..pricepeam dar..nu voiam sa cred! Intamplator si imposibil, in imbulzeala, m-am intalnit cu..tata! venise si el si chiar fara sa stim am dat unul peste celalalt! Asa am stat impreuna apoi… Intre timp vedeam lucruri uimitoare: cordoane de militieni si militari, in fata la Inter, in spate spre Magheru.. la Universitate… dar si mai ciudat, in fata grupurilor de multimi (erau mai multe) erau mereu unul, sau mai multi civili care desi scandau ca toti ceilalti “Jos Ceausescu”, Jos dictatorul” etc, se interpuneau totusi intre militari si oameni, asa ca lumea sa nu-i..atace! Altii din multime, puneau flori in tevile armelor soldatilor.. Asta mi s-a parut cu-adevarat impresionant… “Flower Power”.. Deja se simtea in aer.. o atmosfera speciala..ca de primavara (desi era decembrie, vremea era.. calda!) Apoi, pe rand, in ordine, sirurile de militari se incolonau, se urcau in autobuze si..plecau! “Asta nu se face fara ordin”, mi-am zis!Ultimii, cei de pe Magheru si Inter.. inca mai trageau in aer rafale lungi de automat..Mie mi se parea ca.. fac un “ritual” caci nici mulimea nu mai fugea si nici ei nu pareau convinsi ca ar putea sa mai sperie… Multimea deja umpluse spatiul de pe la Unirii pana spre Inter si.. nu prea stia ce sa mai faca… De la o cladire de peste drum de Inter, intr-un balcon, erau “unii” care filmau – pareau straini – si de langa ei, altii faceau semn cu bratele “sa mergem, sa mergem spre cladirea CC!” Am ajuns aproape de intrare in mijlocul multimii.. Intr-un lateral se incerca sa se puna in functie o statie de amplificare , ramasa de la meeting.. Apoi..pe deasupra a zburat un helicopter..”Au fugit, fug!” strigau toti..Din helicopter s-au aruncat niste…hartii, “manifeste” Ceausescu le avea pregatite… Din cladirea CC in care patrunsesera unii.. se aruncau pe geam hartii, mobila, portrete… Multimea era de capul ei..Pentru prima data, nimeni nu mai conducea, nimeni nu mai spunea ce “trebuie ” si nimeni nu mai era in control..Ciudata senzatie..Desi stiam ca peste noapte multi murisera la ‘baricada” de la Universitate, totusi bucuria generala era asa de mare.. ca nimeni nu se mai gandea la nimic altceva..Se canta “Ole, ole, Ceusescu nu mai e!” in acelasi timp si in contratimp..dinspre Unirii a aparut un grup bondoc scandand: “IMGB face ordine!” lumea se uiat la ei ca la niste trogloditi penibili… Nu cu teama, caci erau putini fata de oamenii din piata ci cu.. ironie! Apoi, am plecat acasa.. eram nedormit si nemancat.. Trei zile si trei nopti a fost entuziasm general! Iar eu ma duceam mereu in piata sa mai vad si sa traiesc asa ceva, incredibil si miraculos… Un “muncitor” canta si tropaia pe langa turela unui tanc: zicea” ..sa vedeti ce o sa muncesc acum, ca suntem liberi!” Am inteles multe atunci… despre toate revolutiile si razmeritele din toate timpurile! Am inteles cum “oamenii cu rost” s-au dus la casele lor, stand la televizor! Am inteles ca tinerii, copiii (cei mai curiosi!) si… vagabonzii au fost tot timpul pe strazi, facand..”adevarata revolutie”! Au fost si.. din “oamenii seriosi” dar acestia, noaptea, se intorceau acasa, la..”familii” iar de ramas, ramaneau…”ceilalti”! Ar mai fi multe…din zilele imediat urmatoare…dar acele evenimente le socotesc comune, cu ale multor altora…

  12. cherie

    Tot nostalgia acelei zile cand erosmul s-a consumat ca un foc de artificii ? Dupa 20 de ani vorbim de revolutie ca atunci dupa cutremur, ce am facut eu sau ce am vazut eu ca a patit vecinu’…
    Si eu am cautat sa-mi scriu atunci impresiile dar nu mai vreau sa imi amintesc. Ma simt putin pacalita desi a iesit bine, oarecum, pana acum…

  13. diaconescumarius

    1989, decembrie…Student…Ma intorceam de la o partida de canasta tinuta la un coleg. Cred ca era undeva in jurul orei 1 noaptea. In fata caminului, inainte de a face la stanga, era sa lesin: profesorul meu de filosofie, cu pistol la brau, legitima studentii la intrarea in cladire, instiintandu-i ca incepand din noaptea cu pricina nu mai au voie sa mearga in grupuri mai mari de 3…Cei care aveam parul lung si barba eram principalii suspecti ai relelor ce s-au intamplat deja si ce se vor fi intamplat in zilele urmatoare… Pe 20 decembrie am plecat acasa…Imi aduc aminte si azi sarutul pe frunte si vorbele tatalui meu atunci cand am coborat din tren :”bine ca ai ajuns sanatos tata, ca-i bai mare”… In amintirea celor care au fost inchisi in zilele acelea, a celor care s-au pierdut in inchisorile comuniste atunci si mai ales inaintea acelor zile, in ani grei de temnita cumplita, va cer sa ascultam cu piosenie:
    http://www.trilulilu.ro/maria21dayana/3ad455846545d4
    Dumnezeu sa binecuvinteze Romania! Ca deobicei in istoria noastra, numai la El mai este speranta…

  14. Eram mult prea mica ca sa pot povesti vreo intamplare de atunci, insa pot scrie cateva cuvinte despre ce vad in zilele noastre…

    http://ioanadudulean.blogspot.com/2009/12/1989-si-libertatea-de-dupa.html

    Cata dreptate ai, Marius! In aceste zile, Dumnezeu a ramas printre singurele noastrea sperante…

  15. diaconescumarius

    De unde si expresia “Dumnezeu cu mila” 🙂

  16. M-am hotarat sa raspund invitatiei tale. Voi povesti despre zilele acelea, petrecute in Constanta si in timpul unei misiuni la Vama Veche.

    Idee este buna.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s